Oferte si solutii de cazare propuse de TopSejur

 Egiptul, numita oficial Republica Araba Egipt, este un stat situat in partea de nord-est a continentului african, invecinat cu Libia la vest, Sudan in sud si Israel la nord-est. In partea de nord, Egiptul, cu o suprafata totala de 1.001.450 kmp, are iesire la Marea Mediterana iar in est, la Marea Rosie. Intre desert si tarmul muntos al Marii Rosii, intreg teritoriul tarii este strabatut de fluviul Nil.

Populatia Egiptului numara aproximativ 70 de milioane de locuitori, marea majoritate ( in proportie de 80% ) de religie islamica, iar restul crestini, fiind concentrata de-a lungul Nilului, cu limba oficiala araba.
Moneda oficiala in Egipt este lira egipteana (LE), iar subdiviziunea ei este piastrul (PST), 1 LE = 100 PST. In Egipt se poate aduce orice valuta liber convertibila. Banii se pot schimba la hotel, la oficii de schimb valutar sau in banci, fara plata comisionului. Cartile de credit internationale pot fi utilizate la hoteluri si in multe magazine. Nu se pot folosi insa pe vapoarele de agrement, unde se plateste doar in numerar.

Cel mai inalt punct al taraii este muntele jabal Katrina (2637m).Acesta este locul in care ,dupa vechiul testament, Moise a primit cele 10 porunci de la Dumnezeu.Prin tot Egiptul curege raul Nil aprox. 1545 km.Majoritatea populatiei egiptului traieste in valea Nilului.Tara este impartita in doua regiuni distinse:Egiptul de nord si Egiptul de sud.
Egiptul este un loc fascinant si misterios. Istoria spune ca civilizatia egipteana este prima civilizatie cunoscuta, Memphis si Sakara, Platoul marilor Piramide si Sfinxul, templele construite, de-a lungul Nilului, intre Abydos si Abu Simbel, Valea Regilor si a Reginelor sunt cateva destinatii ale civilizatiei faraonice.
Manastirile din secolele IV-VI, din desertul de vest si de est, Manastirea Sfanta Ecaterina din Sinai, bisericile ce amintesc de fuga Familiei Sfinte in Egipt, sunt alte locuri importante din istoria Egiptului si a crestinismului.

Arhitectura islamica, intalnita in moschei, palate, scoli, mausoleuri, intregesc seria de monumente ale unei tari ce se poate fi comparata cu un muzeu urias in aer liber, deschis de-a lungul Nilului
Una dintre cele mai renumite statiuni din Egipt, este situata pe malul Marii Rosii, la 500 km de Cairo. Marea cristalina dispune de plaje acoperite cu nisip fin, in unele locuri patrund in mare recifuri de coral, a caror frumusete subacvatica este o incantare pentru pasionatii de scufundari. Hurghada asigura conditii ideale pentru baie si diferite sporturi nautice, datorita climei placute si a faptului ca temperatura apei rar coboara sub 22 grade C.

Egiptul este cu siguranta destinatia celor pasionati de istorie, de inceputurile primei civilizatii umane, unde au domnit faraonii, grecii, romanii, arabii, turcii si englezii, Egiptul de azi fiind un amestec al acestor mosteniri cu influente islamice, dar si cu ceea ce a insemnat secolul 20.
Casutele din faianta stau alaturi de ruinele faraonice, inconjurate de cladiri din beton, otel si sticla. Beduinii traiesc in corturi din piei de capra, iar fermierii inca mai lucreaza pamantul cu unelte arhaice asemenea inaintasilor lor.
O destinatie frecventata de turisti o constituie Giza, platoul situat pe malul vestic al Nilului, pe care se afla una dintre cele sapte minuni ale lumii, piramidele egiptene, dominate de Marea Piramida si de faimosul Sfinx. Valea Regilor, Luxorul si Karnakul sunt alte cateva atractii care reprezinta civilizatia egipteana.

Exista cel putin doua conexiuni între Valea Regilor si Deir-el-Medina. In primul rând, mormintele faraonilor din Valea Regilor au fost realizate de lucratorii de aici, arhitecti, desenatori si constructori. Ei au fost reuniti, cu familiile lor, în ceea ce avea sa devina viitorul sat de catre faraonul Thutmosis I, din dinastia a XVIII-a (cca 1524-1518 î.Chr.), în fapt, primul rege al Egiptului înmormântat în aceasta zona.
Cumparaturile pot fi facute in bazar, unde preturile sunt libere, cu posibilitatea de a negocia, sau in magazine si supermarket-uri, unde preturile sunt fixe.

Locatie
Africa de Nord, Marea Mediterana limitrofa, între Libia si Fâsia Gaza, la Marea Rosie si la nord de Libia, Sudan, si include Peninsula Sinai

Litoral
2450 km

Clima
desertica; fierbinte, cu veri uscate cu ierni moderate

Teren
un mare platou desertic întrerupt de valea si Delta Nilului

Altitudini extreme
cel mai mic punct: Qattara Depresie -133 m
mai înalt punct: Mount Catherine 2629 m

Resurse naturale
de petrol, gaze naturale, minereu de fier, fosfati, mangan, calcar, gips, talc, azbest, plumb, zinc

Populatia
81,713,520 iulie 2008 estimatie

Religii
Musulmani (în majoritate sunniti) 90%, copta 9%, alte Christian 1%

Limbi
Araba (oficial), engleza si franceza pe scara larga întelesa de catre clasele educate

    "Nu exista o alta tara, care sa ascunda atâtea minuni" - scria Herodot cu 2400 ani în urma. Oricine viziteaza Egiptul gaseste întotdeauna ceva, care sa-l atraga. Marea Rosie ofera oportunitati inedite pentru cei îndragostiti de scufundari si sporturi nautice, iar pentru cei pasionati de arheologie si istorie reprezinta senzatii nepretuite misterele unei civilizatii de 5000 de ani.
    Aveti ocazia de a vizita vestitele piramide de la Gizeh si Sfinxul, renumitul bazar Khan el Khalili, comorile lui Tutanhamon din Muzeul Egiptean, templele minunate de la Luxor si Karnak, mormintele regale în Theba, muzeul de la Memphis, piramidele din Sahara sau vestigiile romane din Alexandria.
ASWAN : Marca sfârsitul portiunii navigabile a Nilului. Era un punct strategic înca din perioada Imperiului Antic, deoarece fortaretele sale vegheau împotriva invaziei triburilor din sud. Urmele orasului antic au ramas pe insulele care apartin de oras. Pe partea de sud a insulei Elephantin s-au descoperit urmele portului vechi de 50 de ani. Faimoasa insula botanica denumita dupa lordul Kitchener. Giganticul dig vechi si nou impresioneaua turistii cu marimea sa ce ne taie respiratia. Obeliscul de 35 m, neterminat, ne povesteste despre munca maiestrilor antici. Mausoleul lui Aga Kan nu se poate vizita din motive religioase, Kalabasa, Agilkia si Philae sunt deja sub protectia UNESCO.

    CAIRO : Este cel mai mare oras din Africa, cu cea mai multa populatie (15 milioane) a lumii mohamedane si este situat la 161 km de Marea Mediterana, pe cele doua maluri ale Nilului, la marginea desertului. La nord de Cairo se afla Holiopolis (orasul soarelui) construit în sec. III î.e.n în cinstea zeului Re. Pe locul metropolei de astazi totdeauna au fost localitati mai mici dar a devenit scaun regal numai în sec. X-XI. În sec. XII legendarul sultan Saladin a construit ziduri de jur-împrejurul orasului astfel a devenit cel mai mare oras din Rasarit. Citadela, moschea Al Azhar au fost construite în aceasta perioada. Atmosfera medievala a orasului a fost deranjata de sosirea lui Napoleon, iar Europa a descoperit Egiptul. Mohammed Ali, pe timpul domniei (1805-1849) sale a modernizat orasul dându-i o noua înfatisare. În Muzeul Egiptului aflat în faimoasa piata Tahrir sunt expuse peste 100 de mii de obiecte arheologice. Principala atractie este Sala Mumiilor si Comoara lui Tuthankamon. În sec.XIV s-a construit Khan El Khalili, cel mai mare bazar din Orientul Apropiat. Giganticele piramide sunt simbolul Egiptului, iar Sfinxul a fost denumit astfel de Heroclatos. Leul cu cap de om a fost sculptat dintr-un singur bloc imens de piatra si îl reprezinta pe zeul soarelui.

    EDFU : Este situat între Luxor si Asuan, pe malul de vest al Nilului. Puteti urca la Templulu lui Horus cu masina. Înca din vremuri antice aici se afla un templu. În prezent turistul poate vizita templul construit în vremea Ptolemailor, care a fost construit în 180 de ore.

    HURGHADA : Este situat la 395 km sud de Suez si este scaunul regiunii Marii Rosii. Este una dintre cele mai bune statiuni. Înafara de moschea cu doua turnuri si cladirea guvernamentala, cel mai important este muzeul si acvariul amenajat în cladirea Institutului de Biologie Maritima a Universitatii din Cairo. La 5 km sud de oras s-a început construirea hotelurilor moderne. Orasul de pe malul marii are doua centre: Downtoun-ul, vechiul oras cu bazarul si noul centu de magazine si banci, Shequalla. Hurghada nu se poate mândri cu palmieri deoarece este situat la întâlnirea dintre desert si mare. Aceasta localizare are însa si avantaje. Pentru ca este localizat astfel aproape în permanenta bate vântul, spre bucuria surferilor si a celor carora nu le place caldura mare. Temperatura apei cristaline nu coboara niciodata sub 21 grade astfel fiind ideala tot anul pentru scaldat si scufundari. Recifurile de corali sunt atât de aproape de supafata apei încât din departare par a fi niste insule. Datorita climei placute, soarelui stralucitor, adierii usoare a vântului este paradisul surferilor si a celor ce iubesc scufundarile.

     KOM OMBO : Orasul istoric Nubian este situat într-o vale la 43 de km nord de Asuan. A devenit centrul Egiptului de Sud în vremea Ptolemai-ilor. Templul Sobek si Haroeris sunt îndreptate spre Nil si au fost consrtuite pe locul templului construit de Thutmozis al III-lea. Este deosebit noaptea.

     LUXOR : Orasul cu 70.000 de locuitori este situat pe locul uriasei capitale a Noului Imperiu cu 1 milion de locuitori, Orasul cu Osuta de Porti a lui Homer, Theba (numele original:Uaset).
Este unul dintre cele mai vechi orase, are peste 7.000 de ani. Anii de glorie ai orasului au fost în timpul dinastiilor XVII si XIX când a fost capitala imperiului.
Pe locul Templului Luxor înca din perioada Imperiului Mijlociu se afla un locas de cult pe care mai târziu s-a construit haremul lui Amon Deli, uriasa curte a lui Ramses al II-lea, rândul de stâlpi a lui Amenhotep al III-lea. Tot o opera a arhitecturii este si templul lui Thutmozis.
Acest templu este legat de Templul Karnak de drumul sfinxilor (3 km). Templul Karnak este alcatuit din mai multe locase de cult, fara dubii este cel mai mare grup de monumente istorice (pe teritoriul sau ar încapea de 40 de ori Coloseul din Roma).
Este probabil ca s-au început constructiile înca de pe vremea Imperiului Antic. În timpul dinastiei a X-a s-a construit prima cladire care servea ca locas de cult în cinstea zeului Montu.
Începând cu aceasta perioada si pâna în vremea Ptolemailor, chiar pâna la vremea ocuparii Romane au continuat constructiile. Cu toate acestea unele parti ale templului nu au fos niciodata finalizate.
Între timp si unele parti vechi au fost distruse de cutremure si inundatii ale Nilului.
Dupa aceasta 1.500 de ani de întuneric s-a lasat pe zidurile orasului.
Numai la sfârsitul secolului XIX s-au început sapaturi arheologice.Lânga zidul de vest este situata faimoasa Necropola din Theba.
Orasul Mortilor a fost din totdeauna locul de funerarii. Primii care au fost înmormântati în aceasta vale numita Valea Regilor, au fost faraonii dinastiei a XVII-a. Pâna în momentul de fata s-au descoperit 64 de morminte, dintre care 14-18 sunt deschise pentru vizitatori (biletul de intrare pentru turisti este valabil pentru 3 morminte, înafara de cel a lui Tutankamon).
Lipit cu spatele de Valea Regilor despartit totusi de un munte, se afla tempul reginei Hatsepsut care a fost sculptat în strânca.
Din templul lui Amenhotep al III-lea au mai ramas doar statuile de la intrare. Acestea masoara 18 m înaltime si au fost sculptate dintr-un singur bloc de piatra si au devenit cunoscute dupa denumirea lor (eronata) Memnon si Amnon, primita de la Greci.

     PENISULA SINAI : Este un desert în forma de triunghi situat între golfurile Suez si Aqaba, care desparte Egiptul de peninsula Araba. Aceasta regiune a avut importanta majora în istoria Egiptului. Vara este aproape insuportabila caldura, iar iarna piscurile muntilor de peste 2.000 m sunt acoperite cu zapada. Principala atractie a Sinaiului este Manastirea Sfânta Ecaterina, construita în stil bizantin. O experienta de neuitat este rasaritul de soare la Muntele lui Moise, dar si diferitele safari-uri cu camile sau jeepuri.

      EGIPTUL, numit de Herodot "darul Nilului", este patria unei civilizatii stravechi, fascinante si misterioase, ale carei taine au ramas ascunse pâna în ziua de azi. Nu numai arta egipteană şi monumentele colosale au atras prin frumuseţea tainică şi prin splendoarea lor enigmatică pe grecii vechi şi pe romani ca şi pe noi cei de azi ; călătorii veneau să găsească mai cu seamă cultura egipteană, "înţelepciunea egipteană" pe care au cunoscut-o Thales, Pitagora, Herodot, Platon, Solon, Licurg sau Plutarh.Pe lângă capitala Cairo, alte oraşe importante ale Egiptului sunt Alexandria, al-Mansurah, Asean, Asyut, El-Mahalla El-Kubra, Giza, Hurghada, Luxor, Kom Ombo, Port Safaga, Porto Said, Sharm el Sheikh, Shubra-El-Khema, Suez şi Zagazig.

        CAIRO

    Capitala, cel mai mare oras al Africii (aprox. 2500 kmp), o metropola galagioasa de aprox. 20 milioane locuitori, la care se adauga aglomeratia de turisti si provincialii.

    Opera din Cairo - este una dintre cele şase instituţii de acest gen din Africa (trei în Egipt şi trei în Africa de Sud). A fost inaugurată în 1988, fiind construită cu sprijinul Agenţiei Internaţionale de cooperare Japoneză.

    Khedivial Opera House sau Teatrul Regal de Operă, primul teatru de opera din Cairo.

    Festivalul de film de la Cairo

    Al-Azhar Park, inaugurat în mai 2005. A fost creat de Historic Cities Support
Programme şi a fost un dar de la Înălţimea Sa Aga Khan. Interesant de notat faptul că oraşul Cairo a fost fondat în anul 969 de Fatimid Imam-Caliphs, strămoş al lui Aga Khan.

     Muzeul de antichităţi egiptene, cunoscut ca Muzeul Egipten adăposteşte cea mai mare colecţie de antichităţi egiptene din lume. Are peste 136 de mii de exponate.

     Khan el-Khalili este unul dintre cele mai atractive zone din Cairo. Este un Suq (denumirea arabă pentru bazar) datând dinainte de 1382. Cunoscut loc pentru cumpărături, multe magazine având în dotare şi mici fabrici sau ateliere.

     Turnul din Cairo - turnul televiziunii din Cairo, în Zamalek, este cu 43 m mai înalt decât Piramida din Giza, aflată la aprox. 15 km în sud-vest. 

      HURGHADA este situată pe malul Mării Roşii, la 500 km de Cairo si este una din cele mai renumite statiuni litorale din Egipt. Marea este aici mărginită de plaje acoperite cu nisip fin. În unele locuri pătrund în mare recifuri de corali, a căror frumuseţe subacvatica îi încânta pe iubitorii de scufundări. Hurghada asigura condiţii ideale pentru baie si diferite sporturi nautice, datorita climei plăcute si a faptului că temperatura apei mării nu coboară decât foarte rar sub 22° C.

       EL GOUNA-mica Venetie a Egiptului se afla la doar câteva minute de Hurghada. Este construita pe 10 km de plajă si se mândreste cu o arhitectură unică si diversă. El Gouna este o statiune modernă, creată din desert si răsfirată pe o mulţime de insule si lagune frumoase. El Gouna oferă o gamă bogată de posibilitati de cazare în hoteluri luxoase. Dispune de asemenea de centre de scufundări si sporturi acvatice, baza hipica, magazine si bazaruri, restaurante, baruri, discoteci, cluburi de internet, spital privat, farmacii, radio, posta, aeroport. Portul statiunii este renumit, de asemenea si singurul casino de pe coasta Marii Rosii. Marea mândrie a statiunii este terenul de golf.

       SHARM EL SHEIKH este cea mai frumoasa statiune din Peninsula Sinai, avand toate facilitatile necesare unui centru turistic: cazinouri, discoteci si baruri de noapte, cursuri de golf, scufundari la mica si mare adâncime, diverse sporturi nautice. Situat în nordul statiunii, goful Na'ama este unul dintre centrele activitatilor turistice, care tinde sa devina o statiune de sine statatoare. Se spune ca orice amator de scufundari trebuie sa viziteze Sharm El Sheikh datorita numeroaselor sale centre de scufundari presarate de-a lungul celor 10 km de plaja.

        PIRAMIDELE
Vechii egipteni au construit de-a lungul unui mileniu aproape 100 de piramide, care serveau drept camere mortuare pentru familiile regale. Ei credeau ca piramidele faceau ca trecerea monarhilor in viata de apoi sa fie mai usoara, iar locurile pe care erau plasate reprezentau centre ale activitatii religioase. In timpul Egiptului Antic, mai precis perioada istorica dintre sfarsitul secolului 26 i.e.n. si mijlocul secolului 22 i.e.n., egiptenii au construit cele mai mari si mai ambitioase piramide ale lor.
Cele trei piramide enorme plasate la Giza, langa Cairo, au fost construite de Regele Khufu, fiul sau, si nepotul sau, din dinastia a IV-a. Cea mai mare dintre ele, cunoscuta sub denumirea de Marea Piramida, a fost construita de Khufu si este singura dintre cele “Sapte minuni ale lumii” din antichitate care a rezistat pana astazi. Cel mai mare edificiu ridicat vreodata pe planeta noastra, Marea Piramida, a fost construita din aproximativ 2,3 milioane de blocuri de piatra, avand in momentul completarii sale o inaltime comparabila cu cea a unui bloc de 50 de etaje. Baza sa formeaza un patrat aproape perfect, laturile sale fiind aliniate cu cele patru puncte cardinale ale busolei.

Timp de aproape un mileniu de istorie si civilizatie, constructiile în forma de piramida au evoluat de la o serie de terase suprapuse în trepte (cam ca etajele tortului miresei!), la structura piramidala în panta. Doua superlative, înca neegalate, s-au impus înca de atunci. Cea dintâi piramida, astazi cunoscuta specialistilor, dar si publicului larg, ca piramida în trepte de la Saqqarah, a fost ridicata în timpul domniei faraonului Djeser (aprox. 2630-2611 î.Hr.). Cea mai mare (ca dimensiuni) piramida a fost construita pentru faraonul Khufu, pe locul actualei localitati Giza. Denumita si Marea Piramida, aceasta este singura dintre Cele Sapte Minuni ale lumii care a supravietuit.
Piramidele s-au dezvoltat din mormintele regale ale perioadei de început a istoriei egiptene. În primele doua dinastii (2920-2770 si 2770-2649 î.Hr.) regii erau îngropati în orasul Abydos, în morminte acoperite cu o movila de nisip în interiorul unor ziduri de caramida. Din dinastia a treia (2649-2575 î.Hr.) faraonii au fost înmormântati sub un dreptunghi urias de caramida de pamânt, numit mastabas, de la termenul arab însemnând “bancheta/banca”.
Piramidele egiptene au servit atât ca morminte (probabil de tip cenotaf) pentru regi si regine, cât si ca punct de plecare a activitatilor religioase. Când un faraon sau sotia sa mureau, trupurile le erau tratate cu substante speciale, cu multa grija si atentie, iar apoi erau învelite în fâsii de pânza, pentru a fi pastrate ca mumii. Potrivit credintelor funerare egiptene, mormântul de tip piramida, unde se presupune ca ar fi fost asezata mumia era locul prin care faraonul putea trece în viata de dupa moarte. În Vechiul Regat (cca. 2575-2134 î. Hr.), artistii egipteni au cioplit hieroglife pe peretii camerei funerare destinate pentru a-l proteja pe monarhul defunct, în calatoria sa în lumea de dincolo. Aceste scrieri hieroglifice – imnuri, formule magice, instructiuni despre modul de comportament care trebuia adoptat dinaintea zeilor – se numesc Textele Piramidelor.

        Piramida de la Saqqarah
În timpul si pentru faraonul Djeser (2630-2611 î.Hr.) legendarul arhitect savant Imhotep a construit un mormânt mult mai elaborat, integral din piatra, cunoscut ca Piramida în trepte de la Saqqarah. Mormântul a pornit initial ca o mastaba, dar arhitectul mai întâi a extins-o pornind de la interior, apoi a înaltat deasupra ei mai multe mastabale succesive mici. Blocurile de piatra erau de dimensiunile caramizilor, asezate în straturi verticale. În final mormântul lui Djeser a aratat ca un tort cu sase starturi.
Mai târziu, în Vechiul Regat, cele mai mari si mai ambitioase piramide au fost construite din mari blocuri de piatra. Cu timpul, dimensiunile si calitatea piramidelor au scazut, foarte probabil pentru ca erau extrem de costisitoare. În Regatul Mijlociu (2040-1640 î.Hr.) ele au fost cladite în special din caramizi de pamânt. Toate piramidele erau aliniate în directia punctelor cardinale, ceea ce însemna ca laturile lor erau orientate aproape exact pe liniile nord-sud, est-vest. Multe dintre ele au aparut în zona platourilor desertice, pe malul vestic al Nilului, în spatele caruia apune soarele. Se credea ca spiritul monarhului defunct parasea trupul si calatorea zilnic împreuna cu Soarele catre cer. La apusul acestuia, spiritele regale se întorceau temporar în mormintele lor piramidale pentru a se reînnoi, adica pentru a se revigora prin intermediul ofrandelor funerare de hrana, care erau puse în mormânt în timpul ceremoniei funerare.
Structura interna a piramidelor s-a schimbat cu timpul, dar intrarea a ramas, în mod tipic, în centrul partii de nord. Din acel punct, un coridor îngust cobora (uneori, pe alocuri, urca), în directia camerei funerare a faraonului, care, în mod ideal, era localizata chiar sub centrul piramidei. Uneori, se adaugau si alte camere, anexe ale celei funerare. Acestea pastrau obiecte folosite în ritualurile funerare precum si pe cele necesare defunctului în viata de dupa moarte. Realizate din materiale pretioase, ori datorita valorii lor peste milenii, ele au constituit de-a lungul timpului o sursa de profit serioasa pentru jefuitorii de morminte care le-au furat aproape în întregime.
O piramida nu se afla niciodata singura în desert, ci era centrul unui complex de temple si piramide de dimensiuni mai mici. În complexul piramidal preotii si înaltele oficialitati intrau printr-un templu aflat în apropierea unui port legat de Nil printr-un sistem de canale. Numit templu vaii, acesta era legat de piramida printr-un drum lung, acoperit, de forma unei galerii, care ducea prin desert la templul mortuar al piramidei. Acesta din urma era legat de piramida în centrul fetei de rasarit.

       Piramidele de la Giza
Pe marginea stancoasa a Libiei, la Giza, pe un teren nivelat de mana omului, la aproximativ 9 km vest de Cairo, se inalta grupul celor 11 piramide, 3 mari si 8 mici, din care face parte si Marea Piramida. Aceste piramide, impreuna cu Sfinxul, cu templele si cu mormintele de tip mastaba care le inconjoara, sunt asezate pe un platou de calcar, inalt de 40m peste nivelul mediu al apelor Nilului. Acest platou are o lungime de 2000m de la est la vest si 1500m de la nord spre sud si este marginit atat spre nord cat si spre est – unde terenul cade brusc aproximativ 30m fata de nivelul solului – de o faleza.
Vechea rampa de acces pe acest platou se afla mai spre sud; astazi mai exista urme ale ei numai in apropierea platoului Libiei, la est de Piramida cea mare (Piramida lui Keops sau a lui Khufu).

        Piramida lui Khufu
Cea mai mare piramida construita vreodata, cea a faraonului Khufu si numita adesea Marea Piramida, se afla în partea occidentala a desertului de la Giza. Alaturi de ea sunt piramidele impunatoare ale faraonilor Khafre si Menkaure, fiul, respectiv nepotul lui Khufu. Construita în timpul domniei lui Khufu (2551-2528), ea a fost supusa cu timpul vicisitudinilor cauzate de vandalizari repetate si eroziuni naturale, care au înlaturat o buna parte din materialul exterior care o acoperea si chiar unele parti din nivelurile sale superioare au fost îndepartate.
Pentru amatorii de senzational sa amintim ca baza Marii Piramide formeaza un patrat aproape perfect, cu doar 19 cm diferenta între cea mai lunga latura si cea mai scurta, din lungimea totala de 230 m. Acest patrat urias are aproape acelasi nivel. Când a fost terminata, piramida masura 146,7 m, cam cât un bloc cu 50 de etaje. Investigatiile arheologice au dus la presupunerea ca centrul piramidei include probabil o movila uriasa de bolovani neexcavati, ceea ce face imposibila determinarea cu exactitate a numarului de blocuri. Cercetatorii au estimat ca 2,3 milioane de blocuri de piatra au fost folosite la construirea Marii Piramide, cu o greutate medie de 2,5 tone fiecare. Cel mai mare bloc de piatra cântareste 15 tone.
Savantii au ajuns la concluzia ca munca extrem de dura si asidua pentru a cara, muta, aseza si ciopli cantitatea uriasa de blocuri de piatra folosite la construirea Marii Piramide a fost îndeplinita se pare de catre doua grupuri de 2.000 de lucratori fiecare. Echipe de brutari, dulgheri, cioplitori, caratori de apa si multi altii veneau în sprijinul constructorilor, ceea ce a dus la concluzia ca aproape 25.000 de barbati si femei ar fi trait pe tot parcursul anului în apropierea locului constructiei. Dar, atentie, nici unul dintre acestia nu era sclav. Cei mai multi erau probabil fermieri, angajati sa munceasca pe o perioada limitata. Alaturi de acestia erau specialistii, permanent angajati de catre rege si care ocupau pozitiile care presupuneau iscusinta si talent: arhitecti, constructori, artizani ai metalelor si dulgheri.
Pentru construirea piramidei lui Khufu arhitectii au folosit tehnici dezvoltate de catre constructorii primelor piramide. Mai întâi, ei au ales un loc la Giza pe o suprafata relativ plana de bolovanis – nu nisip – care însemna o fundatie stabila. Dupa prospectarea atenta a locului si asezarea primului rând de blocuri, ei au construit Marea Piramida pe straturi orizontale, unul peste celalalt.
Majoritatea pietrelor din interiorul Marii Piramide erau aduse din partea sudica a zonei. Acoperamântul exterior era realizat din calcar alb fin, adus pe Nil. Blocurile exterioare trebuiau sa fie taiate cu grija, transportate cu barja pe fluviu la Giza si trase pe rampe în sus catre locul constructiei. Numai câteva blocuri exterioare au ramas pe loc la baza Marii Piramide.
Pentru a se asigura ca piramida este simetrica, dimensiunile “carcasei” exterioare de piatra trebuiau sa fie egale în înaltime si adâncime. Constructorii au marcat toate blocurile pentru a indica unghiul peretelui piramidei si au slefuit cu atentie suprafetele pentru ca blocurile sa se potriveasca unele cu celelalte. În timpul constructiei suprafata externa a blocurilor a ramas neterminata, doar mai târziu fiind îndepartat surplusul.
Pe masura ce piramida se înalta, muncitorii au realizat rampe mari pentru a transporta materialele în sus, pe lateralele structurii. Nu se cunoaste forma exacta a acestor rampe, dar savantii presupun ca ele înconjurau piramida. Probabil erau din argila din desert amestecata cu apa si resturi de calcar de la piramida.
În momentul în care constructorii au completat piramida, instalând asa-numitul piramidion (structura din vârf), rampele înca acopereau suprafata piramidei. Pe masura ce acestea vor fi fost îndepartate, blocurile exterioare erau slefuite.

       Interiorul
Interiorul Marii Piramide este extrem de complex, cu o serie de lungi coridoare înguste si întortocheate, care conduc la mai multe încaperi. În momentul de fata arheologii au introdus sonde ultraperformante, care au indicat faptul ca în structura interna a piramidei exista si alte camere, pe care cercetarile ulterioare le vor dezvalui. Cea mai importanta încapere este Camera Regelui, unde trupul lui Khufu a fost asezat în timpul ceremoniilor funerare. Aici, preotii au lasat obiecte necesare faraonului în lumea de dincolo. Desi constructorii au încercat sa blocheze pasajele si intrarile, dupa funeraliile regelui, jefuitorii de morminte de mai târziu au patruns si au furat tot ceea ce era de valoare.
Intrarea în Marea Piramida a fost situata la 17 m deasupra bazei. Se intentionase a fi folosita o singura data, în timpul ceremoniei funerare, când fusesera înaltate structuri speciale, îndepartate la sfârsit. Intrarea conduce la Pasajul Descendent, care coboara prin piramida sub structura si urca pâna la Camera Subterana. La circa 18 m de la intrare, înainte de a atinge baza, acest pasaj intersecteaza alt corridor, numit Pasajul Ascendent, acum sigilat cu trei mari blocuri de granit. Acesta urca 39 m pâna ce atinge asa-numita Camera a Reginei. Exploratorii arabi din primele secole de cucerire islamica i-au dat acest nume, considerând în mod eronat ca regina ar fi fost înmormântata acolo. Cercetatorii de azi banuiesc ca aceasta încapere ar fi adapostit statuia regelui care l-ar fi reprezentat pe ka-ul acestuia, personificare a fortei sale vitale, unul dintre principiile supravietuirii fiintei umane dupa moarte. Peretii acestei camere neterminate se apropie pe masura ce se înalta si se unesc într-un singur punct al tavanului. Aceasta forma rezulta din fiecare strat de blocuri de piatra ce compun peretii, proiectati usor în exteriorul stratului de dedesubt.
În punctul în care Pasajul Ascendent porneste pe o linie orizontala si se îndreapta spre Camera Reginei, el intersecteaza un capat al Marii Galerii, un corridor larg, curbat, lung de 47 m si înalt de 8,5 m. Marea Galerie pastreaza unele dintre blocurile masive folosite pentru a umple pasajele dupa funeralii. Pe peretele vestic, acolo unde Pasajul Ascendent si Marea Galerie se întâlnesc, exista o intrare la un tunnel ce coboara prin inima piramidei si baza pentru a întâlni Pasajul Descendent, în apropierea Camerei Subterane. Acesta probabil era un tunnel de ventilatie pentru a asigura aerisirea pentru lucratorii din Camera Subterana.
La capatul de sus al Marii Galerii, un alt coridor se îndreapta spre sud, în Camera Regelui. Aceasta din urma este o încapere simpla, dreptunghiulara, acoperita în întregime cu granit rosu. Singurul obiect din încapere care a ramas este, în apropierea zidului vestic, un sarcofag din granit în care regele Khufu probabil a fost înmormântat sau a servit pe post de cenotaf.